Episodul 2 - Predicatorul

“Ştii că azi e ziua mea liberă! Sper că ai un motiv serios pentru care mă deranjezi!”

“încă o crimă e un motiv suficient de bun?”

“Unde eşti?”

“Piaţa Păcii, numărul 6.”

“Vin imediat. Tot el e?”

“Da.”

Închise telefonul, îşi sărută fetiţa pe frunte, apoi pe soţie şi ieşi. Peste 20 de minute se găsea în faţa unui imobil cu două etaje. Intrarea se făcea printr-un gang ce mirosea greu a urină şi mucegai. Scările erau mărunte şi numărul lor era diferit de la etaj la etaj. Ultimul etaj era învălui într-un miros binefăcător de prăjeală şi boia ce provenea de la unul dintre micile apartamente ce avea uşa deschisă. În partea opusă a coridorului se găseau doi ofiţeri ţinând câte o cană de cafea aburindă în mâini. Când detectivul se apropie zâmbiră vinovaţi arătând din priviri uşa deschisă.

Detectivul intră în mica garsonieră şi privi în jur. Camera era ticsită cu rafturi pline de cărţi. Pe jos, deasemenea, se găseau o sumedenie de cărţi stivuite.

“Profesor?” întrebă detectivul.

“Nu. Teolog. Era un predicador evanghelic la o bisericuţă de prin apropiere.”

“Şi-a schimbat gusturile?”

“Nu pera cred. Din câte am putut afla înainte să facă teologia a terminat facultatea de litere.”

“Lasă-mă să ghicesc: rusă.”

“Română-rusă. A publicat şi o carte.”

“Semnul de carte?”

“E în Biblia de pe masă.”

“Se ştie de cât timp e mort?”

“Doctorul zice că nu pot fi mai mult de 4 ore.”

“Martori?”

“Lumea nu e prea binevoitoare. Pe aici trăiesc multi oameni in varsta. În plus toţi mi-au spus că îl displăceau pe predicator. Motive nu mi-au dat nici unul şi nimeni nu a auzit nimic. Singura care a văzut ceva e bătrâna de la numărul 15. Din păcate e surdă, dar ne-a spus că în jur de 12 jumate l-a văzut pe pastor venind cu încă o persoană. Tocmai deschise uşa să iasă mirosul de mâncare, când predicatorul trecu, salutând-o cu zâmbetul lui obişnuit, împreună cu un domn bine îmbrăcat, într-un costum negru şi deşi îi văzuse faţa, bătrâna spune că nu îşi mai aminteşte cum era şi îşi tot făcea cruce. Era puţin mai înalt ca şi predicatorul.”

“îmi vine greu să cred că într-o clădire plină de bătrâni curioşi şi băgăcioşi nimeni nu a văzut sau nu a auzit nimic mai mult.”

“între ei se spionează tot timpul, dar faţă de predicator aveau un fel de frică superstiţioasă şi preferau să îl lase în pace, să nu ştie nimic de el. Am vorbit cu majoritatea şi cam toţi au aceeaşi părere. Mai este şi o familie tânără, ce locuieşte vis-a-vis de predicator, dar ei doar mai înainte au venit.”

“Altceva în plus?”

“Ar mai fi un lucru interesant. Pastorul are urme slabe de vânătăi la încheieturi. Atât la mâini cât şi la picioare. Doctorul spune că a fost legat şi că spre deosebire de celelalte victime, crede, că acesta a fost constient când i s-a administrat injecţia.

Fruntea detectivului se încreţi. Nu putea să înţeleagă mintea acestui criminal. Ridică de pe Biblia de pe masă semnul de carte. Acelaşi format, acelaşi scris alb pe negru: “You died here”.

Episodul 1 - A treia crima

„Victima are aceleaşi semnalmente ca şi celelalte două. Nici urmă de atac, de bruscare, de lovituri. Pur şi simplu victimele au murit de atac de cord. Ştim metoda folosită, dar nu ştim nimic despre criminal: motivaţie, amprente, cât de cât ceva indicii – nimic. Curăţă tot înainte de plecare.”

„ Va trebui să fim mai atenţi. Spui că e acelaşi mod de a ucide?”

„ Da. Victima are o urmă de înţepătură, cel mai probabil de la seringă, pe gambă.”

„ Ce mai ştim despre victimă?”

„ Este soţia unui senator, are 42 de ani, profesor universitar de literatură universală şi tocmai se înscrisese la doctorat.”

„Bun. Toate victimele sunt persoane ce au terminat o facultate de litere. Prima victimă a fost acel scriitor de origine rusă, a doua a fost masteranda in literatura rusa, iar a treia această profesoară. Iubitori de carte. Verifică te rog dacă există vreo legătură între aceştia trei.”

„Când a găsit-o menajera spunea că avea o carte în mână. Fie a aşezat-o criminalul, fie e tocmai citea din ea.”

„Ce carte?”

„Moarte la Veneţia.”

„Are semnul de carte?”

„Da.”

„Nu se dezminte. Presupun că nu există nici o amprentă. Şi senatorul? Unde e?”

„ E plecat într-o călătorie de afaceri, la Milano, cred.”

Detectivul se apropie de cadavru, îl dezveli şi privi chipul înţepenit al decedatei. Se putea citi durere pe faţa acesteia, dar nu surpriză. Lângă trupul inert se găsea o cărţulie cu coperţi albastru-verzui, cu pagini îngălbenite. Se vedea, pe la mijlocul cărţii, semnul de carte. Era puţin ieşit înafară şi se putea citi alb pe negru, la fel ca pe celelalte două „You died here!”