Episodul 4 - Interpretare

Când detectivul intră în demisolul spitalului, la morgă, acolo unde se afla încă ultima vitcimă a criminalului în serie care lăsa ca semnătură câte un semn de carte, primul lucru care îl uimi, dincolo de mirosul morţii şi luminile orbitoare, dincolo de gresia albă şi strălucitoare şi dincolo de câteva cadavre mutilate care se găseau dezvelite şi disecate pe două tărgi, era liniştea deplină din încăpere. Linişte ce părea mai adâncă şi mai profundă şi mai atent cultivată decât liniştea dintr-un cimitir urban la orele două dimineaţa sau noaptea. Cum vreţi voi.

În sală nu era nimeni, asta dacă făceai abstracţie de cei doi morţi şi restul cadavrelor închise pe acolo prin frigidere.

Printre aburii propriei respiraţii detectivul intră în micul birou al medicului legist unde erau înghesuiţi în faţa unui televizor cu diagonala de 15 inci legistul, cei doi asistenţi ai acestuia şi ofiţerul Gheo, asistentul direct al detectivului.

Auzi doar ultimele cuvinte ale reporterei de la ştiri: “Doamnele şi domnilor, atât de aici, din piaţa Păcii, în legătură cu odiosul criminal care lasă în urma lui câte un semn de carte ca acesta.” În prim-plan apăru un semn de carte identic cu cel al criminalului. “Vă dorim o seară plăcută,” zâmbi reportera, “Andreea”.

Detectivul luă telecomanda de pe birou şi închise televizorul. Abia acum cei patru realizară prezenţa detectivului.

“Cam atât cu munca în linişte. Presupun că nu ai descoperit nimic nou, doctore”, spuse detectivul.

“Nu.”

“Gheo, vino că avem puţină muncă de teren.”

Ofiţerul se supuse ascultător, şi ieşi în urma detectivului. Din biroul legistului se auzi telefonul şi vocea acestuia vorbind la telefon. Apoi, când se apropriau de scările ce duceau la suprafaţă unul dintre asistenţi îi ajunse din urmă: “Domnul doctor legist a spus să mai rămâneţi un pic, s-ar putea să vă intereseze. Urmează să aducă un pacient care a suferit un atac de cord.”

Cei doi se întoarseră în biroul legistului. Acesta le zâmbi, apoi ieşi din birou pentru a termina autopsia celor două trupuri mutilate. Rămaşi singuri, detectivul spuse:

“Cred că avem o şansă să îl prindem. Una mică dar este o şansă.” Gheo privi sprâncenele încruntate ale detectivului şi ştia că încă nu era momentul să deschidă gura, aşa că aşteptă ca acesta să continue. Lucru pe care detectivul îl şi făcu în timp ce se puse apăsat în scaunul legistului.

“Am tot citit şi recitit azi-noapte pasajele acelea unde se găseau semnele, şi mi-am tot zborit creierii. Trebuie să fie ceva. Nu se poate să fi pus la întâmplare semnele acelea. Nu se poate. Şi după cum ţi-am zis la telefon, cred că am prins un fir. E unul extrem de subţire, dar merită să încercăm.

Numărul unu: cred că individual trăieşte sub un nume fals, cu acte de identitate false, sau cel puţin la naştere a fost înregistrat în altă zi decât cea în care s-a născut, ba chiar, dacă ne lăsăm imaginaţia să zburde în vag, poate a furat identitatea cuiva, lăsându-l pe acela să moară în locul lui.

Numărul doi: masteranda cred că aflase cumva de prima crimă şi el ştia acest lucru şi de asta a ucis-o. Asta înseamnă că se cunoşteau, cel puţin oarecum indirect, dacă nu poate într-un mod mai intim. Poate criminalul făcea parte din cercul ei aproapiat de prieteni.

Numărul trei: doamna profesoară, cred că între ei s-a întâmplat ceva mai mult. Cred că doamna a reuşit să îl umilească într-un mod foarte crunt pe tipul nostrum şi ca rezultat acesta s-a răzbunat.

Şi numărul patru: ei bine, aici nu văd prea mare legătură, mă gândesc doar că a auzit ceva zgomote, i-a auzit pe bătrânii aceia curioşi mişunând pe coridoare şi ieşind pe la geamuri, trăgând cu ochiul şi nu a vrut să m-ai piardă timpul a pus semnul la întâmplare.”

Ce zici?”

“Sincer, mi se pare o interpretare cam trasă de coadă, dar totuşi e mai bine decât nimic. Şi ce vreţi eu să fac?”

“Faci o listă cu toţi prietenii mai mult sau mai puţin apropiaţi a domnişoarei de la master şi cauţi, te interesezi care din acea listă au vreo legătură cu doamna profesoară”.

Zicând acestea, detectivul îşi ridică ochii şi îl văzu prin geamul despărţitor pe legist făcându-i semn să iasă din birou.

“Hai să vedem cine a venit”, spuse detectivul şi ieşi din birou, iar imediat în spatele lui venea Gheo care văzând chipul mortului se opri brusc în loc. Unul dintre asistenţi observă reacţia ofiţerului şi fugi repede după un pahar cu apă.

“Ce e cu tine Gheo? Eşti bine? Ce-ai păţit?”

“Nimic,” spuse Gheo înghiţând câte puţină apă, “doar că, omul acela mi-e vecin de scară.”